Căutati un produs anume?
Probleme de sănătate?
Alte produse
Conform opiniei publice iaurtul este un produs sănătos, mai ales că – aşa cum reiese din reclamele publicitare – este bogat în calciu şi proteine, ajută digestia fiind recomandat chiar şi celor aflaţi la cură de slăbire. Se pune întrebarea firească: chiar este atât de sănătos şi de bun?
Într-una din cercetările sale recente, Asociaţia Cumpărătorilor Conştienţi a testat atât iaurturile cu fructe care se găsesc în oferta magazinelor autohtone cât şi pe producătorii acestor iaurturi. Testul elaborat de Asociaţia Cumpărătorilor Conştienţi a cuprins în total 15 feluri de iaurt sau „alimente similare” acestora.
Dintre mărcile conducătoare de piaţă au ajuns sub lupa asociaţiei sus-numite 13 iaurturi cu fructe, un iaurt cu aromă de fructe („Uşor şi gustos”) şi un produs lactat (Danonino). Asociaţia a analizat trei produse cu calificare bio şi patru produse destinate celor care ţin cură de slăbire.
Asociaţia Cumpărătorilor Conştienţi a evaluat produsele pe baza a 11 criterii (protecţia mediului, teoria nutriţională şi protecţia consumatorului). Printre criterii se aflau unele de genul: dacă produsul conţine arome, substanţe îndulcitoare sau floră vie, cât de mare este conţinutul de zahăr al produsului, dacă a fost precizată pe produs valoarea nutritivă a acestuia, şi ambalajul produselor.
Pe baza criteriilor impuse de Cumpărătorii Conştienţi, pe primul loc s-a situat iaurtul bio Zöldfarm, pe locul 2 iaurtul Cserpes Műhely şi pe locul 3 iaurtul bio german Andechser Natur. Dintre produsele testate de asociaţie alegerea cea mai proastă pare a fi iaurtul Jogobella light şi Müller de 0,1% grăsime, respectiv iaurtul cu fructe Seraph de 0,1 grăsime precum şi produsul lactat Danonino.
O grămadă de zahăr
Iaurtul fiind produsul favorit al celor care ţin cură de slăbire, ACC a determinat prin analiză de laborator conţinutul de hidraţi de carbon al acestor produse. În final nu s-au constatat abateri semnificative, şi deşi pe patru dintre produse nu a fost specificat conţinutul de hidraţi de carbon, în cazul celorlalte produse, valorile testate s-au dovedit a fi mai mici decât cele de pe ambalaj.
Însă ceea ce ne dă de gândit, este că 100 g de iaurt – adică un pahar nu tocmai plin – conţine în medie o cantitate de hidraţi de carbon corespunzătoare unei linguriţe şi jumătate de zahăr. Foarte bătător la ochi este în special iaurtul dietetic Müller cu 0,1% grăsime care conţine o cantitate de 2,1 linguriţe de zahăr.
În sumar, aceste produse intră mai degrabă în categoria dulciurilor, şi mai puţin în categoria alimentelor sănătoase. În afară de acestea, reclamele publicitare omit să precizeze câţi aditivi alimentari cu efecte controversate (astfel în multe cazuri carmin şi aspartam) ajung în paharul de iaurt alături de ingredientele de bază. Merită deci studiate etichetele iaurturilor noastre preferate.
O grămadă de deşeuri
Produsele cu cantitatea cea mai mare de deşeuri de ambalare generate au fost produsele lactate Danonino. Trecând peste faptul că produsul se vinde dozat în cantităţi de 50 g, în pahare cu modele separate dinozauri, lipit de ambalaj se mai găseşte şi un beţişor de îngheţată cu figuri de animale (serie!) destinate copiilor în scopul de a-i ispiti să consume cât mai mult din acest produs. Totul ambalat în plastic separat.
Doar un singur ambalaj s-a dovedit a fi derutant din punct de vedere al protecţiei consumatorului: iaurtul Jogobella light, stând pe o talpă de 0,5 cm grosime, părea mai voluminos pe raft, decât în realitate.
O grămadă de chestii
Pe parcursul testului s-au elucidat şi alte lucruri, de ex. că în multe iaurturi cu fructe de o coloraţie roşiatică (ex.Müller 0,1%, Activia, Uşor şi gustos) apare colorantul carmin, indicat prin simbolul E120. Acest material, extras din pulberea obţinută prin sfărâmarea insectei femele, uscate, denumită Dactylopius coccus Costa, care trăieşte pe o specie de cactus Nepalea coccinellifera, provoacă reacţii alergice.
Înainte să fie adăugate la compoziţia de iaurt, fructele sunt supuse unui tratament termic, astfel îşi pierd o parte din aromă şi din vitamine. Gelatina din iaurt care se regăseşte în multe iaurturi cu fructe, este o substanţă obţinută din produsele secundare ale industriei de prelucrare a cărnii şi a pielii, adică din oasele, respectiv din ţesutul conjunctiv al cailor şi al vitelor.
