Vitaking Romania - Magazin online de vitamine, produse naturiste si biocosmetice

Testele efectuate de către grupurile medicale pot fi manipulate şi falsificate. Este un fapt deja cunoscut, că nu odată s-au efectuat teste clinice, ştiindu-se deja dinainte rezultatul final, sau falsificându-se rezultatul ulterior. Fie că se face în scopul procurării fondurilor de cercetare, fie sub influenţa diferitelor grupuri de interese, cert este însă că, fraudele au ieşit la iveală de nenumărate ori. După cum vedem, asta nu este o cale disponibilă în primul rând, nu din cauza metodelor aplicate ci din cauza factorului uman. Se pare că diploma medicală nu ţine loc şi de cazierul judiciar.

Pe de altă parte, dacă ne documentăm puţin să vedem cum ajunge această substanţă în alimentele noastre, atunci autenticitatea celor care militează pentru Aspartam începe imediat să se clatine. Va ieşi imediat la iveală, că în spatele Aspartamului, se află o afacere de ordinul miliardelor de dolari, şi legalizarea acestei afaceri nu se putea face altfel decât sub o presiune politică, căci nici după un deceniu de cercetări neîncetate nu s-a putut demonstra că această substanţă ar fi recomandabilă să fie consumat de fiinţe umane.

Povestea descoperirii Aspartamului ţine de numele fabricantului american, firma G.D. Searle and Company. În 1965, grupul de cercetare format din Dr. Robert Mazer, James Schlatter şi Arthur Goldkemp a încercat să producă un medicament pentru tratarea ulcerului stomacal. În cursul cercetărilor, în timp ce James Schlatter încerca să cristalizeze Aspartamul, câteva picături s-au vărsat din recipient, ajungând şi pe mâna medicului cercetător. Mai târziu, când a vrut să ridice o foaie de hârtie de pe masă şi şi-a lins puţin din reflex degetul, a remarcat gustul dulceag al acestei noii substanţe. Descoperirea Aspartamului a fost făcută public în 1966, dar în aceea vreme nu s-a relatat nimic despre gustul substanţei nou descoperite. Acest lucru s-a făcut mai târziu, în 1969, în publicaţia Journal of the American Chemical Society (Jurnalul Societăţii Chimice Americane).

În 1970 vestea cea nouă apare şi în revista renumită Science, şi tot în acest an G.D. Searle însărcinează un grup de cercetători cu testarea efectelor pe care Aspartamul le are asupra mamiferelor principale. Experimentul a început oficial în data de 15 ianuarie 1970 şi s-a terminat pe 25 aprilie. În cursul experimentului s-a administrat celor 7 maimuţe adulte Aspartam dizolvat în lapte.

După 300 de zile, una dintre maimuţe a murit, iar alte 5 se luptau cu crize epileptice. Medicina nu a reuşit să clarifice nici până astăzi cauzele care declanşează acest grup de simptome în cazul oamenilor, însă printre cauzele posibile se află şi efectul produs de substanţele toxice şi tumorile de creier.

După toate astea, G.D. Searle a negat, că ar fi avut vreo legătură cu experimentele în cauză, însă rezultatele falsificate prevăzute cu propriul lor număr de înregistrare, au ajuns cumva printre cele 150 procese verbale întocmite despre experimente (legate de Aspartam şi de alte substanţe) care au fost înaintate către FDA. Mai târziu, au încercat să salveze situaţia născocind explicaţii false (se zice că ulterior nu au reuşit să facă autopsie pe animale, şi astfel nu s-a putut demonstra clar efectul Aspartamului), în faţa FDA-ulu şi a opiniei publice însă îşi pierd credibilitatea, iar FDA-ul refuză aprobarea substanţei.

Între timp, neurol ogul John W. Olney reuşeşte să dovedească că, consumarea Aspartamului, duce în cazul şobolanilor la vătămări serioase la nivelul creierului.

G.D. Searle însă nu se lasă bătut. Încă în acelaşi an, elaborează un plan strategic intern pentru legalizarea Aspartamului, şi însărcinează un alt cercetător cu continuarea experimentelor. Ann Reynolds însă, prin experimentele sale efectuate pe şoareci adulţi, dovedeşte efectul neurotoxic al Aspartamului (adică: substanţă toxică pentru nervi).

Dr. John W. Olney a înştiinţat conducerea G.D. Searle despre faptul că, Aspartamul a provocat tumori la nivelul creierului în cazul şobolanilor, G.D. Searle însă trece sub tăcere acest fapt în faţa FDA-ului.

Între 1970 şi 1981 se duce practic o luptă acerbă între G.D. Searle şi FDA , în scopul legalizării Aspartamului. În 1976, la cerere, FDA-ul examinează credibilitatea rezultatelor testelor de laborator efectuate de G.D. Searle, întocmind un raport de 500 de pagini, în care enumera în 19 puncte lipsurile şi inexactităţile acestor rezultate. Conform FDA, firma G.D. Searle la începutul anilor ’ 70 a falsificat voit şi cu bună ştiinţă experimentele.

În data de 10 ianuarie 1977, preşedintele Corpului de Consultanţă, Richard Merril solicită într-o scrisoare de 33 de pagini de la procuratura americană, să intenteze un proces de examinare împotriva G.D. Searle, cu acuzaţia de fraudă. În această petiţie el explică că, firma respectivă a comis fraude extrem de serioase, prezentând cazuri în care probele de sânge utilizate în experimente - şi despre care firma susţinea că ar fi fost recoltate în cea de a 38-a săptămâna a experimentului - s-a dovedit de fapt că erau colectate în cea de a 26-a săptămână. Mai multe dintre aceste animale, de la care - conform susţinerii G.D. Searle – se colectau probele de sânge nici nu mai erau în viaţă în cea de a 38-a săptămâna a experimentului...

În 1977 apare aşa numitul raport Bressler, care constată despre cele trei experimente cheie efectuate de G.D. Searle (numele de cod E5, E77/78 şi E89) următoarele:

a) În cursul unuia dintre experimente - în care din 196 de animale experimentale 96 au murit - s-a făcut autopsie doar după un an, astfel mai multe dintre aceste cadavre nu erau în stare utilizabilă, şi 20 de animale au trebuit să fie excluse din evaluări.

b) fişele originale de patologie şi copiile înaintate FDA-ului nu au fost identice în cazul a 30 de animale...

c) unul dintre animale a fost raportat viu în cea de a 88-a săptămână, după care în perioada dintre săptămâna a 92-a şi cea de a 104-a a murit, doar ca să "reînvie" din nou în săptămâna a 108-a, şi să moară încă odată peste câteva săptămâni, adică în săptămâna de a 112-a....

d) apariţia unei epidemii nu a fost raportată FDA-ului.

e) în cazul unor animale, pe fişa de patologie scria că, nu se dispune de probe de ţesuturi, totuşi, printre probele expediate apărau în mod misterios şi probele de ţesut, care mai înainte lipseau.

f) au apărut dovezi referitoare la faptul că, în decursul experimentelor nu s-a făcut administrarea corespunzătoare continuă a substanţelor nutritive.

g) în cursul unui experiment au dispărut 15 embrioni ...

h) proba de ţesut a fost prea subţire pentru a putea fi analizată.

i) nu s-a documentat vârsta şi locul de origine a animalelor experimentale...

j) animalele se amestecau între ei în cursul testărilor...

k) unele metode experimentale au fost schimbate fără să fie documentate.

Raportul citează cuvintele unui patolog de la G.D. Searle: „Ar fi trebuit să vedeţi cum s-au desfăşurat experimentele... La un moment dat, se efectuau simultan 5 experimente diferite, totul a fost un chaos total!”

În 1979 FDA constituie un comitet pentru definitivarea cazului Aspartam.

În 1980 comitetul refuză în unanimitate Aspartamul, raportul elaborat de către comitet evocând un experiment (prevăzut cu codul E33/34) la care, în cazul unui grup de 320 şobolani, după administrarea Aspartamului, s-au constatat la semnificativ mai mulţi şobolani tumori pe creier decât în grupul de control.

Şi aşa ajungem la anul 1981, când această cavalcadă ia o întorsătură neaşteptată de 180 grade, şi într-o singură zi, se dă undă verde Aspartamului. Chipurile, Ronald Reagan preşedintele proaspăt ales, imediat în ziua următoarea instalării sale în funcţie (!) nu şi-a găsit o preocupare mai importantă decât să legalizeze această substanţă. În această zi, va demite din funcţie pe preşedintele FDA care până acum a opus rezistenţă, numind în locul lui pe Arthur Hayest, care la rândul său revizuieşte imediat această "severitate exagerată" şi aprobă utilizarea substanţei în cazul alimentelor uscate. Bineînţeles, toate acestea nu se întâmplă din cauza că preşedintele Reagan ar fi fost prea entuziasmat de Aspartam, întâmplarea având un raţionament mult mai trivial. Se poate chiar spune banal. Preşedintele firmei G.D. Searle, Donald Rumsfeld a fost susţinătorul politic al preşedintelui proaspăt ales în campania electorală a acestuia.

Donald Rumsfeld a declarat şi în trecut, că legalizarea Aspartamului va fi o decizie politică şi nicidecum una ştiinţifică. După numirea sa în funcţie, el a evaluat situaţia politică actuală, şi în calitate de simpatizant republican a pariat pur şi simplu pe calul câştigător şi a învins.

Un an mai târziu, în 1982, FDA aprobă utilizarea Aspartamului şi în cazul băuturilor răcoritoare şi al vitaminelor pentru copii.

În 1985, firma G.D. Searle se confruntă cu un deficit bugetar de 28 milioane de dolari din cauza proceselor penale pe care le-a pierdut (780 de femei dau în judecată firma din cauza diferitelor inflamaţii provocate de echipamentele medicinale auxiliare fabricate de G.D.Searle) astfel, firma este achiziţionată de întreprinderea de industria farmaceutică Monsanto. Monsanto apoi va fonda firma NutraSweet, ca o filială a firmei G.D. Searle.

Monsanto aparţine de categoria acelor firme care dăunează în modul cel mai grav mediului înconjurător, în 1995 ocupând locul al 5-lea în această privinţă în SUA. Doar anul aceasta, a poluat cu peste 20.000 de tone de substanţe toxice aerul, apele şi pământul. Activitatea firmei cunoaşte şi cazuri de deces în masă, şi cazuri de vătămări irevocabile ale sănătăţii. Aproape toate investiţiile făcute de Monsanto periclitează mediul înconjurător, mai mult, în anumite cazuri firma confruntând realmente omenirea cu pericolul unei catastrofe. Cetăţenii americani ştiu deja, că acolo unde Monsanto îşi pune piciorul, trebuie să dispară toată lumea. Firma se găseşte la loc de frunte în topul firmelor care poluează grav mediul înconjurător. Datele despre această firmă nu prezintă altceva decât minciuni permanente, muşamalizarea datelor, mituirea personalităţilor oficiale. An de an, firma îşi menţine poziţia în topul acelor firme care încalcă drepturile omului la modul cel mai grav.

Din acest punct de vedere, Aspartamul nici nu putea ajunge în mâini mai rele. Se mai fac încercări pentru restrângerea utilizării acestei substanţe, dar după 1985 cu un lobby ferm şi cu mijloace considerabile de mituire, succesul Aspartamului este practic de neînfrânt. Astăzi, mulţi dintre angajaţii de înalt rang ai FDA-ului, care au avut un cuvânt de spus în aprobarea Aspartamului, astăzi lucrează la firma NutraSweet, sau la unul dintre grupurile de interes ale acesteia de ex. Mike Taylor, Sherwin Gardner, Stuart Pape, Albert Kolbye.

În 1985 Senatul renunţă la propunerea, de a obliga fabricanţii la indicarea pe eticheta produselor a cantităţii de Aspartam, iar în 1988 în Brazilia se aprobă legal utilizarea la scară mare a substanţei.

În 1992 NutraSweet încheie un contract exclusivist cu companiile Coca-Cola şi Pepsi, ca furnizor exclusiv al Aspartamului.

În 1994 ajunge la Mexic, în ţările Uganda, Ecuador, Uruguay, Paraguay, precum şi în Ungaria şi România.

În 1995 FDA renunţă la documentarea raporturilor care conţin efectele secundare ale Aspartamului. Până în prezent, 80% a plângerilor înaintate FDA-ului aveau la bază simptomele negative care apăreau la consumarea produselor NutraSweet. Tot în acest an începe răspândirea produsului pe piaţa chinezească.

În data de 27 iunie 1996 Dr. Kessler, aprobă – neglijând cu desăvârşire opinia publică – utilizarea Aspartamului la produsele de panificaţie, făcând asta în pofida faptului că, Aspartamul se descompune deja la o temperatură de 25 de grade Celsius în substanţe deosebit de toxice, şi anume conţinutul de metanol al Aspartamului se descompune în formaldehidă apoi în acid aminic, sporind astfel aciditatea organismului.

Despre componentele Aspartamului (40% acid aspartic, 50% fenilanilină şi 10% metanol) se spune că, sunt „asimilate” de organism. Contrar propagandei însă, aici nu este vorba de o vitamină, sau de vreo substanţă benefică organismului. În lipsa aminoacizilor din Aspartam, nu apare în organism o boală de carenţă, astfel aici nu poate fi vorba doar că organismul elimină aceşti acizi într-un fel, ci aceştia creează o problemă în plus pentru organism! În cazul metanolului (alcool de lemn, alcool metilic) nu poate fi vorba decât de neutralizare. Mediul de acid, de ex. în băuturile răcoritoare şi în stomac, generează acele transformări, în cursul cărora în afară de metanol se mai produce încă o substanţă, şi anume diketopiperazin (DKP) .

Metanolul şi derivaţii săi

În cazul unui adult, cantitatea zilnică de metanol care este considerată încă nepericuloasă este de 7,8 mg. În comparaţie cu această cantitate, un litru de băutură răcoritoare îndulcită cu Aspartam conţine 50-60 mg de metanol. Nu sunt rare nici cazurile, când cineva consumă zilnic 200-300 mg de metanol datorită Aspartamului prezent în alimente. Această cantitate este aproape de 40 de ori mai mare decât cantitatea aprobată oficial!

Când cineva consumă băuturi cu conţinut de alcool, metanolul din băutură este relativ uşor eliminat de organism, căci alcoolul etilic aproape că-l va trage după sine. În cazul consumării Aspartamului însă, metanolul ajuns în organism, nu poate fi eliminat în lipsa materialelor ajutătoare, adică în lipsa alcoolului etilic, deoarece organismul a întâlnit aceste două substanţe în natură mereu alături una de alta. Dacă introducem în organismul nostru Aspartam alături de băuturi sau alimente care nu conţin etanol, metanolul nu poate fi eliminat, transformându-se mai întâi în formaldehidă, apoi în acid aminic, provocând cele mai variate daune organismului.

Acidul aspartic

Acidul aspartic este prezent în creier ca o substanţă care transmite stimulii nervoşi. Cantitatea excesivă „băgată cu forţă” în organism, generează daune la nivelul creierului şi al sistemului nervos. Acest fenomen apare în special în cazul copiilor, dar există şi sondaje, care susţin că, apariţia în masă a bolii Alzheimer se datorează la fel consumării Aspartamului.

Feninalanina

Feninalanina dereglează metabolismul chiar şi în cazul oamenilor sănătoşi. De altfel pe eticheta produselor se poate citi că datorită conţinutului lor de Feninalanină pot cauza diaree. Există însă o boală denumită fenilketonuria (PKU), care a fost detectată special în legătură cu consumarea Aspartamului. Sunt deja cunoscute 5 cazuri – cazuri documentate şi făcute public – în care decesul persoanelor a fost cauzat de consumul de Aspartam, căci nimeni nu a suspectat - persoanele ducând o viaţă normală – de ce boală suferă pacienţii. Deficienţa mentală apărută la copii care consumă mult Aspartam, poate fi pusă pe seama PKU-ului. Există însă un lucru şi mai important, care ne afectează aproape pe noi toţi, şi anume că feninalanina reduce nivelul de serotonină!

Serotonina este un neurotransmiţător prezent în întregul sistem nervos (substanţă care produce stimulii nervoşi). Nivelul de serotonină se face răspunzător pentru multe lucruri. De ex. nivelul scăzut de serotonină - printre altele – produce senzaţia de foame, inhibă somnul calm şi influenţează şi senzaţiile de durere. Cei care suferă de migrenă sau de depresie, au şi ei un nivel scăzut de serotonină.

Influenţa Aspartamului asupra senzaţiei de foame, este şi ea interesantă, dacă ne gândim că majoritatea consumatorilor cumpără Aspartamul din cauza problemelor de greutate cu care se luptă. Însă nivelul scăzut de sertononină, îi îndeamnă să consume instinctiv hidraţi de carbon în cantităţi mai mari. Astfel cei care vor să slăbească şi de aceea consumă produse cu Aspartam, încep să se îngraşe şi mai mult. O capcană pe cinste! Nu este deloc întâmplător, că unul dintre efectele secundare ale Aspartamului îl constituie tocmai sporul în greutate.

Dicetopiperazina

Dicetopiperazin aspartifenilalanina (DKP) apare în timp în alimente ca un produs de dezintegrare al Aspartamului. Cercetătorii au constatat, că la 6 luni după amestecarea Aspartamului în băuturile carbogazoase, 25% a substanţei s-a transformat în DKP. Oamenii de ştiinţă şi-au exprimat îngrijorările în legătură cu faptul că DKP-ul în stomac este supus unui proces numit nitrozare, rezultând o substanţă care poate genera tumori pe creier. Alţi cercetători, au formulat altfel acest lucru, spunând că, se formează doar o cantitate neînsemnată de substanţă de nitrozal. Adevărul crud, este însă că nu ştim mai nimic despre efectele acestei substanţe exercitate asupra organismului uman.

Momentan doar într-o singură ţară este interzisă folosirea Aspartamului, şi anume în Noua Zeelandă. Apoi, nici piloţilor din armata americană nu li se permite consumarea băuturilor răcoritoare îndulcite cu Aspartam. Piloţilor li s-a atr as atenţia asupra acestui fapt pe paginile revistei de specialitate publicată de Ministerul Apărării (având ca tematică securitatea zborurilor). Se prea poate că nu de viaţa piloţilor le-ar părea rău, ci mai degrabă de avioanele conduse de aceşti piloţi, şi care nu pot ateriza singuri dacă pilotul îşi pierde cunoştinţa.

Îndulcitori alternativi - Stevia (stivia)

Conform medicului specialist american, Dr. Lendon Smith foarte mulţi oameni suferă – fără a fi conştienţi de acest fapt – de efectele secundare nocive ale Aspartamului, şi bineînţeles, nu au nici cea mai vagă idee, de ce medicamentele, tratamentele şi plantele medicinale nu reduc simptomele suferinţei lor. Cu toate acestea, cazurile legate de NutraSweet sunt foarte numeroase, chiar bătătoare la ochi, ceea ce înseamnă că, nu doar feniketoronuria - această boală rară şi mereu pomenită - este răspunzătoare pentru problemele oamenilor. FDA-ul (Administraţia pentru Alimente şi Medicamente, SUA) a înregistrat în câţiva ani, mai multe zeci de mii de plângeri legate de produsele NutraSweet, ceea ce constituia 80% din totalul plângerilor. Cu toate acestea, oficiul nu a făcut nici un demers pentru informarea publicului consumator, care crede în continare la unison, că dacă un produs este nu doar aprobat şi legalizat dar i se şi face o publicitate exagerată, acel produs nu poate fi decât sănătos.

Iar despre ceilalţi îndulcitori – deja existenţi pe piaţă, sau care vor apărea pe piaţă – oamenii nu ştiu mai nimic. Iar Stivia – o descoperire senzaţională - o substanţă naturală, nepericuloasă, extrasă dintr-o plantă medicinală a indienilor, a fost interzisă pentru un timp în Statele Unite ale Americi, datorită relaţiilor firmei Monsanto.

Deşi în momentul prezent se pare că, Stivia, este singura substanţă naturală, care poate substitui zahărul, mai mult, fără a avea efecte secundare nocive. Chiar şi cei care suferă de diabet pot consuma această substanţă, conform unor studii (daneze, braziliene) ea pare destul de promiţătoare şi în cazul diabetului de tip 2, reducând dependenţa de insulină. Alte studii accentuează efectele sale benefice în reducerea presiunii sângelui, în facilitarea funcţionării pancreasului, precum şi în reglementarea funcţionării ficatului şi a splinei, prin faptul că reglează nivelul zahărului în sânge. Nu este de neglijat nici conţinutul său de substanţe minerale (Vitamina A şi C, Zinc, Rutin, Magneziu, Fier, etc.).

Stivia este o plantă aborigenă, care creşte în Paraguay, unde este folosită de indienii locali de mai multe sute de ani pentru îndulcirea ceaiului, pentru reducerea poftei de mâncare, în tratarea bolilor de piele (dermatitis, eczema, seborrhoea), şi în cazul rănilor prin tăiere, pentru că îşi face efectul rapid, şi nu lasă cicatrice în urmă. Esenţele Stevia, extrase din frunzele plantei Rebaudiana Bertoni - conform estimărilor – au un gust de mai multe sute de ori mai dulce decât zahărul. Gustul dulce se datorează steviozidei, care constituie 13 % din compoziţia frunzelor plantei, ceea ce este un glycoside pe bază de hidraţi de carbon, fiind extractibil şi sub formă de pulbere, fiind produsă prima dată în 1931 de către oamenii de ştiinţă francezi. Nu s-a înregistrat nici până în zilele noastre vreun caz de toxicitate în legătură cu stivia.

Există deci o alternativă la problema Aspartamului, cu atât mai mult, că consumarea acestei substanţe nu este deloc justificată. Ea se regăseşte în alimente doar pentru a aduce profituri uriaşe, şi situaţia nu se va schimba până când Aspartamul va continua să aducă profit. Miliardele de dolari obţinute din producerea şi comercializarea acestei substanţe, vor asigura şi în viitor sumele necesare propagandei şi proceselor de apărare. Este cât se poate de evident că Monsanto şi sferele sale de interes nu vor da înapoi de frică, când va fi vorba de apărarea intereselor lor, ceea ce înseamnă că şansele de a reglementa acest fenomen pe cale legală sunt extrem de mici.

Nu de mult colaboratorii Fundaţiei Europene de Encologie şi Studii ale Mediului – având sediul la Bologna - au efectuat experimente pe 1800 şobolani, urmărind efectele Aspartamului, de-a lungul vieţii şobolanilor. S-au făcut autopsii pe animalele pierite, ţesuturile şi organele lor fiind supuse unei analize patologice. Conform rezultatelor, la femele Aspartamul a facilitat apariţia linfomei şi a leucemiei.

Trebuie avut grijă în special în cazul copiilor, deoarece ei primesc această substanţă de valoare dubioasă tocmai de la părinţi, sub forma dulciurilor, a gumelor de mestecat, şi a băuturilor răcoritoare, şi este aproape ca sigur că nu vor da atenţie acestui cod aparent nepericulos E951, chiar dacă – şi dacă - vor citi etichetele produselor…