Vitaking Romania - Magazin online de vitamine, produse naturiste si biocosmetice

Calciul este unul dintre cele mai importante macroelemente, constituind47% din conţinutul de minerale al organismului şi 1,5% din greutatea corporală a unui adult. Cantitatea de calciu în organism la bărbaţi este în jur de 900-1300g, la femei în jur de 770-920 g. 99% din conţinutul de calciu se găseşte în oase şi dinţi, astfel acestea servind drept depozit de rezervă.

Menţinerea concentraţiei de calciu la nivelul diferitelor zone ale organismului este rezultatul unui proces reglementat, care se desfăşoară în limite destul de strânse. Nivelului de calciu al serului sângelui i se impun limite de variaţie la fel de strânse: între 2,2-2,65 m mol/l.

Calciul din sistemul digestiv este absorbit pe două căi: în mod activ sau pasiv.Prin transportul activ se absoarbe cel mult 400 de mg, din care însă, zilnic 200 de mg ajunge iar în intestine şi în acest fel doar 200 de mg poate fi folosit de organism.

Absorbţia calciului din intestine este influenţată şi de conţinutul intestinului.Lactoza măreşte absorbţia calciului, presupunând că persoana respectivă nu este sensibilă la lactoză.

Alimentele consumate în cantităţi mai mici dar în mod repetat rezultă o mai bună absorbţie a calciului decât o „alimentaţie excesivă” de o singură dată.

Absorbţia calciului este împiedicată de:

• fitaţii din cerealele crude şi leguminoasele,

• oxalaţii din unele plante care formează diferite complexe de calciu,
• acizii graşi multiplu nesaturaţi, care creează aşa numitele săpunuri de calciu în intestin, împiedicând astfel absorbţia acestuia,
• administrarea de fosfor în procent mare poate împiedica de asemenea absorbţia calciului

Un sistem digestiv sănătos absoarbe din intestinul subţire cca. 30-35% din calciul consumat. Calciul este eliminat din sânge prin rinichi. Din toate acestea reiese că un sistem osos rezistent, este închipuibil doar cu un sistem digestiv sănătos şi cu o bună funcţionare a rinichilor, primul asigurând o absorbţie bună a calciului iar cel de al doilea reţinerea acestuia.

Paradoxul Calciului

Unul dintre cei mai importanţi factori ai metabolismului calciului îl constituie însuşi sistemul osos. Ţesutul osos asimilează din sânge substanţele necesare funcţionării sale şi în funcţie de necesităţi, tot acolo predă şi calciul „comandat” de regulatorii din sânge. În cazul în care alimentaţia greşită sau insuficientă cauzează fluctuaţii ale nivelului de calciu din sânge, sistemul osos este nevoit să predea oaselor mai mult calciu decât cantitatea absorbită, această substanţă vitală fiind astfel degajată încet din ţesuturile osoase.

Cercetările au arătat însă, că în cadrul populaţiei maghiare trei pătrimi (600-900 mg) din cantitatea recomandată de calciu (800-1200 mg) ajunge în organism prin alimentaţie respectiv prin suplimente nutritive. Cert este că, mărirea conţinutului de calciu al alimentelor îmbunătăţeşte echilibrul metabolismului osos, totuşi se pare că osteoporoza poate apărea şi în cazul cantităţilor suficiente sau aproape suficiente de calciu.

S-au efectuat multe analize în cadrul populaţiilor cu cantităţi foarte variate de calciu administrat, şi totuşi nu s-au constatat diferenţe în rezistenţa oaselor. De 50 de ani se ştie că, la aprovizionarea insuficientă a organismului cu calciu, sistemul digestiv măreşte cantitatea de calciu legat obţinut din alimentele consumate, astfel fiind în măsură să absoarbe aceeaşi cantitate ca şi în cazul unei aprovizionări bogate cu calciu.

Ajunşi în acest punct, oamenii de ştiinţă au recunoscut că apariţia osteoporozei nu se află în relaţie directă cu un regim alimentar sărac în calciu. Cercetătorii însă nu s-au oprit aici, şi continuând cercetările au ajuns la rezultate şi mai şocante. S-a constatat că, riscul apariţiei cariilor dentare este mult mai scăzut la acele comunităţi la care aprovizionarea cu calciu este scăzută, în timp ce în statele occidentale, unde populaţia are un regim alimentar mai bogat în calciu cariile dentare sunt mai frecvente. Prin urmare, metabolismul calciului nu depinde în primul rând de administrarea calciului ci de starea sistemului digestiv şi de aprovizionarea organismului cu vitamina D.

Acest fapt este demonstrat printr-o nouă observaţie, şi anume că, într-un oraş sud-american la oamenii cu vârsta între 67-94 ani riscul apariţiei osteoporozei este mult mai mic decât la nord-americanii de aceeaşi vârstă, în ciuda faptului că în America de Sud aprovizionarea zilnică a organismului cu calciu este mult mai scăzută decât în cazul regimului alimentar normal din America.

Cercetările mai sus menţionate abordează dintr-un alt punct de vedere problematica metabolismului calciului. Rezultatele ştiinţifice ale documentaţiilor profesionale însă nu pot fi publicate deoarece contrazic concepţia actuală despre osteoporoză. Nu este primul şi probabil nici ultimul caz, când se omit adevăruri fundamentale demonstrate ştiinţific dar care contravin concepţiei generale şi practicilor actuale.

Ca rezultat al confruntărilor ştiinţifice WHO a respins ideea stabilirii unor valori exacte, general valabile ale cantităţii recomandate de calciu, mai mult, au acceptat că, capacitatea de compensarea a absorbţiei sistemului digestiv poate fi eficient şi la valori de administrare cu calciu de 260-300 mg/zi.

Astăzi se solicită deci la fiecare pas mărirea dozei zilnice de calciu, cu toate că această ipoteză a fost combătută practic cu 20-30 de ani în urmă. Contrar opiniei generale deci nu lipsa de calciu este factorul principal în apariţia osteoporozei. Rezistenţa şi masa osoasă sunt determinate în primul rând nu de calciul consumat, ci de cantitatea de calciu absorbită şi asimilată în oase.

Sursă: www.vitaminsziget.com