Vitaking Romania - Magazin online de vitamine, produse naturiste si biocosmetice

Istoria cenzurii se întinde în trecut până în vremurile antice ale civilizaţiei greceşti. Aproape orice comunitate îşi avea tabuurile proprii, despre care nu se putea vorbi sau scrie. De regulă, numim cenzură blocarea accesului maselor largi la anumite informaţii. Singura problemă intervine când „cenzurarea" informaţiilor, se face contra intereselor publice, de exemplu pentru mascarea incompetenţei sau a intereselor contrare existente.

"În marcarea, prezentarea şi promovarea suplimentului alimentar este interzis să se atribuie produsului efecte curative şi de prevenire a bolilor, respectiv să se facă referi la astfel de proprietăţi." Această frază este citată dintr-un ordin recent elaborat, ceea ce trebuie interpretată motamo, aşa cum este. În timp ce, toată lumea ştie că vitaminele, substanţele minerale sau extractele vegetale previn apariţia anumitor boli, sau în cazul lipsei acestora în organism, ele vindecă pacienţii, totuşi acest fapt nu poate fi menţionat, mai mult, în sensul ordinului, nici nu se pot face referiri la acesta. Dacă afirm că, o capsulă de usturoi cauzează o respiraţie urât mirositoare, acest lucru este absolut legal. Însă, dacă pe ambalajul acestei capsule, producătorul afişează o inimioară, atunci acest lucru este interpretat ca încălcarea normelor juridice şi ca urmare, producătorul va fi sancţionat. Iar dacă în materialul de prezentare a produsului sau în materialul publicitar producătorul susţine că, produsul reduce nivelul de colesterol dăunător, atunci va fi din nou sancţionat. Nu pentru că acest lucru n-ar fi adevărat, ci pentru că nu poate fi afirmat.

Cine are interesul de a tăinui faptele?

Conform datelor OMS (Organizaţie Mondială a Sănătăţii, WHO) 15,3 milioane de persoane decedează anual în urma bolilor cardiace şi a aparatului cardio-vascular, şi peste 6 milioane de persoane de cancer. Mai mult, până în anul 2020 numărul acestora va creşte.

Conform estimărilor, numărul acestor persoane va creşte în medie cu 73% în ţările aflate în curs de dezvoltare, şi cu 29% în lumea dezvoltată. Prognozele oficiale anunţă că, în 2020, trei pătrimi dintre oameni vor deceda în urma acestor două boli.

Confruntându-vă cu aceste date, poate vă va pune pe gânduri ideea că, cum pot fi consideraţi sănătoşi oamenii, doar pe motivul că nu suferă spectaculos de boli deficitare precum scorbutul, pellagra sau beriberi, ci doar de cancer sau de blocarea arterelor coronare?

În zilele noastre, necesarul de substanţe nutritive este mult prea subestimat. Indiferent dacă se cheamă RDA% (Recommended Daily Allowance), AI (Adequate Intake), NRV (Nutrient Reference Values) sau EAR (Estimated Average Requirement), aceste valori acoperă doar necesarul unei persoane sănătoase în condiţii de viaţă normale, pentru ca să nu sufere în mod spectaculos în câteva luni de boli deficitare. Presupunerile referitoare la cantităţile optime ale substanţelor nutritive individuale, în cazul sportivilor, sudorilor sau întreprinzătorilor, cu toate că mulţi se ocupă de cercetarea acestora, aproape nu ajung la publicul larg, mai mult, aceste încercări trebuie ţinute secret şi nu pot fi menţionate decât cu foarte multă precauţie. Cenzura se poate mândri chiar cu două rezultate spectaculoase. În timp ce multe persoane nu ajung să cunoască valoarea terapeutică a substanţelor nutritive sau necesarul zilnic optim, numărul pacienţilor care suferă de lipsa acestor substanţe creşte. Iar aceste persoane trebuie tratate. De obicei cu medicamente. Cu cât mai puţine vitamine vândute, cu atât mai multe medicamente vândute. Vă sună cunoscut?

Rezultatele publicate în cele mai prestigioase reviste de specialitate nu se transpun niciodată în practică

Reprezentanţii literaturii ştiinţifice sunt în mare parte de acord cu faptul că, suplimentele nutriţionale contribuie la prevenirea bolilor. Şi asta nu e doar părerea mea, ci este o părere susţinută de majoritatea revistelor medicale lider la nivel mondial.

Revista JAMA (Journal of the American Medical Association), cunoscută pentru abordarea vitaminelor dintr-o perspectivă critică, nu s-a sfiit să anunţe, că fiecare adult ar trebuie să consume suplimente de multivitamine (1). Autorii articolului Dr. Robert H. Fletcher şi Dr. Kathleen M. Fairfield de la Universitatea de Medicină Harvard, au analizat efectul suplimentelor de vitamine asupra bolilor cronice, pentru perioada 1996-2002, ajungând la concluzia că, insuficienţa de vitamine poate fi asociată cu apariţia bolilor cardiace şi ale arterelor coronare, a cancerului precum şi a osteoporozei.

La fel ca cealaltă revistă medicală NEJM (New England Journal of Medicine) care într-un articol publicat în ediţia din 9 aprilie 1998 sfătuia: „Hrăneşte-te corespunzător şi ia multivitamine". Articolul se referă la mai multe studii publicate pe această temă. Studiile analizau utilitatea suplimentelor nutritive (2), constatând că, consumul de vitamine în zilele noastre nu poate fi considerat optim din punct de vedere al menţinerii sănătăţii.

Dar care ar fi diferenţa între cantitatea optimă şi cea suficientă?

Această diferenţă nu este deloc mică. În cele ce urmează, mă voi referi în special la acele vitamine şi substanţe minerale, la care, pe de o parte există o diferenţă mare între cantitatea oficial şi sincer recomandată, iar pe de altă parte la care lipsa acestora contribuie la apariţia unor boli cronice.

Dar înainte de a merge mai departe, lăsaţi-mă să vă prezint o comparaţie evidentă. Am citit adineauri un interviu cu Lance Armstrong, care a câştigat de 7 ori Turul Franţei (Tour de France). În articol el relata, că zilnic consumă alimente care conţin 9500kCal, atât în zilele de antrenament, cât şi în zilele competiţionale. Acele persoane care au încercat fără succes să slăbească, consumând o pătrime din aceste calorii, ele înţeleg perfect despre ce vorbesc. Fiecare om necesită o cantitate diferită de substanţe nutritive. Această cantitate poate varia foarte mult de la un individ la altul. Şi este posibil, ca modul dvs. de viaţă necesită mai multă cantitate din anumite substanţe, decât Armstrong. Calorii sigur nu veţi necesita mai mult, dar poate că din una din vitaminele B da.

Important este să înţelegem un lucru: nu există aşa ceva ca doză zilnică recomandată. Dacă este nevoie, putem vorbi despre o doză zilnică recomandată pentru o persoană obişnuită, într-o zi obişnuită. Dar ce este de recomandat pentru zilele în care am lucrat 12 ore, sau am mers 100 km pe jos, sau când am jucat un meci, sau în ziua în care am băut 4 halbe de bere?

Cine poate determina cantitatea optimă în cazul dumneavoastră?

Răspunsul, cu toate că este evident, este totodată şi foarte surprinzător. În ultimii ani am discutat cu mai mulţi experţi pe această temă, şi am observat că deşi există medici şi experţi nutriţionali pricepuţi în acest domeniu, nu ei sunt care au obţinut cele mai bune rezultate, ci acei experţi a căror activitate nu se rezumă la nutriţia sau vindecarea trupească, dar cărora, ca parte a activităţii lor profesionale, li se pare important să obţină rezultate la clienţii lor, şi au descoperit sau au învăţat, că o mare parte a acestora o constituie nutriţia. În sălile de fitness, sau în saloanele de cosmetică, în centrele de wellness şi în drogherii lucrează specialişti foarte pregătiţi şi experimentaţi, care se instruiesc în aşa măsură, încât într-un timp foarte scurt dobândesc o experienţă mult mai mare decât colegii săi care îşi desfăşoară activitatea în clasele şcolilor sau în biblioteci.

Puteţi experimenta singuri care este cantitate optimă pentru dumneavoastră. Noroc că vitaminele şi substanţele minerale sunt mult mai inofensive decât majoritatea alimentelor sau băuturilor din supermarketuri. În primul rând: nu există o substanţă absolut sigură. Nici apa nu poate fi definită astfel. Cred că 8 litri de apă consumaţi într-un interval foarte scurt pot cauza intoxicaţie cu apă (hiperhidratare), ceea ce este o stare foarte gravă, deseori fatală. Cu toate acestea, putem spune că, consumarea apei este în principiu un lucru sigur. O cantitate ceva mai mică ajunge ca un baton de Dots sau o napolitană să cauzeze indispoziţie, totuşi nimeni nu reglementează sau interzice comercializarea acestora. Indexul terapeutic al vitaminei C este în jur de 350, în timp ce la casieriile benzinăriilor există medicamente liber comercializate şi care nu necesită prescripţie medicală, al căror index terapeutic este doar de 25! Indiferent dacă este vorba de o napolitană sau de calmante, ambele pot fi cumpărate liber, fără nicio problemă. Însă nu şi vitaminele. Din pură incompetenţă sau în mod intenţionat, comercializarea acestor substanţe este reglementată de ordonanţe, şi cu toate că literatura de specialitate recomandă aproximativ aceleaşi cantităţi necesare, produsele care conţin aceste vitamine sunt deseori foarte greu de procurat. Pentru uz propriu, complexul de vitamine A şi B îl comand din când în când din România, băutura Superfood din Statele Unite, înlocuitorul de zahăr Stevia din Germania. Şi în tot acest timp, consum multiplul cantităţii permise pentru comercializare în ţara noastră, iar în cazul unor vitamine chiar şi de mii de ori mai mult, ceea ce ar fi imposibil de realizat cu produsele din farmacii. Cel puţin ar fi ireal să iau zilnic 100 de tablete, când aceeaşi cantitate de substanţă activă poate fi comprimată într-o singură capsulă, problema este doar că cineva nu autorizează acest lucru.

În comerţ există pachete de vitamine care conţin vitamine folositoare şi în cantităţi abundente. 1-2 pachete din acestea, în cazul unor solicitări mai mari 3-4 pachete aduc în general rezultate bune. Cantităţile mai mici nu au niciun efect simţitor, iar cantităţile mai mari nu aduc o îmbunătăţire sesizabilă. Pentru a determina doza dumneavoastră proprie, merită să experimentaţi timp de câteva săptămâni.

Vindecări miraculoase contra aruncatul banilor pe fereastră

Pe lângă literatura de specialitate apar şi foarte multe publicaţii de marketing. Articole precum acesta, pe care tocmai îl citiţi. Poate nu vă miră faptul că, scopul primordial al acestora este vânzarea. Indiferent, dacă autorul îşi dă votul în favoarea sau contra vitaminelor, oricum abordează tema dintr-o anumită perspectivă, ceea ce este absolut acceptabil. Nimic nu poate fi mai rău decât dacă autorul unui articol sau al unei cărţi nu are o părere proprie despre tema abordată. Însă la urmă, toate aceste abordări contradictorii creează doar confuzie în capul dvs., făcându-vă sceptic în legătură cu această temă. Aş vrea să vă simplific viaţa, aşa că vă explic, cum este posibil că în timp ce într-o revistă (să spunem în Reader's Digest) citiţi despre inutilitatea totală a suplimentelor nutriţionale, iar în acelaşi timp, într-o altă publicaţie (să zicem în Sănătatea necenzurată) veţi citi despre vindecări miraculoase care se mai întâlnesc doar în Biblie.

Ca să lămurim contradicţia, haideţi să luăm un exemplu concret. Nu de mult a apărut pe piaţă o carte intitulată Factorul de calciu, scrisă de Robert Barefoot. Cei care au citit cartea, s-au repezit foarte entuziasmaţi să-şi cumpere din magazin suplimentul nutriţional sub formă de capsule cu calciu, de cea mai proastă calitate, la un preţ de opt ori mai mare decât cel de piaţă, doar pentru că această carte conţinea poveşti despre vindecări miraculoase. Şi probabil toate erau adevărate.

Cum e posibil aşa ceva? Nu este o oarecare contradicţie aici?

Absolut deloc. În timp ce telespectatorul obişnuit cunoaşte doar rolul important al calciului în dezvoltarea oaselor şi a dinţilor în copilărie şi după menopauză, nu ştie absolut nimic despre rolul acestuia, ca parte a cel puţin 200 de procese fiziologice, în menţinerea sănătăţii generale a organismului. Dacă privim şi latura cealaltă a problemei: lipsa calciului nu rezultă doar oase fragile şi dinţi cariaţi, dar şi o stare nicidecum optimă, în peste 200 de procese fiziologice.

Să presupunem, că Dr. Barefoot n-a minţit, iar cartea prezintă într-adevăr cazuri de vindecări reale. Acest lucru este posibil doar dacă, consumatorii de calciu influenţaţi de carte sufereau în trecut de lipsa acestei substanţe nutritive. Sau invers: dacă nu sufereau de insuficienţă de calciu, „completarea" regimului lor alimentar ar fi fost total inutil şi fără rost, nefiind altceva decât o risipă de bani.

Deci pentru mine, şi din acest exemplu rezultă că, medicul a sesizat insuficienţa generală de calciu în regimul alimentar al oamenilor. Şi n-a minţit decât foarte puţin, considerând coralul ca „cea mai bună" sursă de calciu. Există surse de calciu de cinci ori mai valoroase decât coralul. Dacă ar fi să subliniez o singură calitate a coralului, atunci aceea ar fi conţinutul său de oligoelemente, ceea ce este absolut avantajos, pentru că şi din această privinţă suntem subnutriţi. De exemplu, în asta constă succesul durabil al picăturilor Béres.

Şi câtă vitamină ar trebui să consum?

În cele ce urmează vă voi prezenta separat cele mai importante vitamine şi substanţe minerale, pentru ca Dvs. să puteţi compara cantităţile necesare cu cele pe care le consumaţi momentan. Nu fiţi leneşi. Luaţi în mână multivitamina pe care o consumaţi în prezent, şi comparaţi-o cu valorile mai jos prezentate. Dacă valorile nu ajung cel puţin la jumătatea celor prezentate, atunci cu siguranţă celulele dumneavoastră duc lipsă de ceva. De la această regulă se exclud doar acele câteva mii de persoane care au o nutriţie deosebit de sănătoasă. Dacă însă Dvs. vă procuraţi alimentele sau materialele de bază din magazin sau dintr-un restaurant, atunci cu siguranţă nu vă număraţi printre aceste persoane norocoase. Producţia de plante şi de alimente la scară industrială nu sunt în stare să asigure microsubstanţele nutritive în proporţia necesară. Nici vitamine şi nici substanţe minerale.

Vitamina A

În 1988, în Europa în cadrul Declaraţiei de la Helsinki, s-a determinat cantitatea zilnică recomandată de vitamina A (retinol) în 800µg. Dat fiind faptul că, în regimul nostru alimentar vitamina A apare sub mai multe forme, se recomandă în cazul tuturor variantelor posibile determinarea acestora în funcţie de aşa numitul echivalent de retinol (ER). Ca urmare, echivalentul 1RE corespunde unei cantităţi de 1µg de retinol, dar de exemplu din betacarotină, o altă formă de alimentaţie frecventă a acestei vitamine, este nevoie de tocmai 12µg , pentru ca organismul să beneficieze de 1RE de vitamina A.

În prospectele suplimentelor nutriţionale cu conţinut de vitamina A, conţinutul de substanţă activă este specificată de fiecare dată în RE.

Deşi, începând din 1988 s-au publicat la nivel mondial 23 de date de cercetare, care au descoperit o corelaţie strânsă între capacitatea vitaminei A de a preveni cancerul şi consumarea acesteia în cantităţi mari, şi totuşi, acest rezultat nu a devenit o practică generală în alimentaţia noastră zilnică, mai mult, nu a apărut nici sub formă de recomandări.

În loc de asta, făcând referire la un studiu publicat, câţiva „experţi" recomandă fumătorilor să nu consume betacarotină, pentru ca aceasta sporeşte şansele de apariţie a cancerului pulmonar în cercurile lor. Deşi poate părea o prostie, ca din acest motiv să se recomande pentru întreaga populaţie o valoare mai scăzută, dar totuşi este adevărat. Oameni buni! Nu betacarotina cauzează cancerul pulmonar, ci fumatul!

Vitamina B1

Au apărut o sumedenie de date experimentale în legătură cu vitamina B1, care au ajuns la aceeaşi concluzie, şi anume că, tiamina poate contribui în mare măsură la starea generală de sănătate prevenind totodată apariţia mai multor boli.

În plus, consumul de alcool, chiar şi în cantităţi mici, influenţează semnificativ metabolismul acestei vitamine, într-o măsură mult mai mare decât în cazul oricărei alte vitamine sau micro-substanţe nutritive. În acest scop, ar fi indicat neglijarea recomandărilor învechite şi mult subdimensionate, şi ar trebui să se consume vitamina B1 zilnic la un nivel acceptabil.

Mai mult, literatura de specialitate nu pomeneşte niciun cuvânt despre vreun efect secundar dăunător, chiar şi la un consum atât de mare.

Vitamina C

Care e primul lucru care vă sare în minte când auziţi acest cuvânt? O cutie de băutură pe bază de fructe Hohes-C 100%? Sau sezonul de iarnă sărac în vitamine? Dacă urmăriţi frecvent emisiunile TV şi ascultaţi radio, cu siguranţă unul dintre variantele de mai sus. Dacă citiţi buletine informative alternative underground, poate vă gândiţi la Szent-Györgyi Albert şi la un ardei verde, dar cred că din o mie de oameni nici unul nu se gândeşte la cancer sau la bolile sistemului vascular. 

Cu totul că la acesta ar trebui să vă gândiţi. Conform unui articol publicat în octombrie 2007, în revista de prestigiu Journal of Nutrition, o anumită cantitate de vitamina C poate fi eficientă atât în tratarea cancerului cât şi a bolilor cardiovasculare (care afectează sistemul vascular).

Mai mult, cercetătorii care au publicat acest articol, erau de părere că aceste boli, care decimează societatea nu sunt altceva decât rezultatul unei deficienţe acute de vitamina C, un lucru absolut caracteristic tuturor categoriilor sociale. Dr. Steven Hickey şi Dr. Hilary Roberts au publicat într-o carte esenţa acestui concept. În cartea intitulată „Ascorbate: the Science of Vitamin C" ei susţin că, boala de inimă, nu este altceva decât scorbutul.

În faza finală, scorbutul prezintă simptome foarte uşor de observat. Gingii sângerânde, piele decolorată datorită arterelor fisurate, un strat epitelial sensibil, dureri articulare şi căderea părului. Dar din punct de vedere al unei veţi sănătoase, este o diferenţă enormă între supravieţuire şi sănătatea optimă. Întrebarea este, ce cantitate de vitamina C este necesară pentru a dobândi sănătatea optimă? Dacă vorbim de deficienţă de vitamina C legat de regimul alimentar al unei persoane, de mult nu simptomele scorbutului trebuie să ne vină în minte. Când apar gingiile sângerânde sau alte simptome vizibile, înseamnă că în interior, sistemul vascular este devastat de ani lungi de procese de alterare, ceea ce din păcate nu se vede şi nu doare. Simptomele deficienţei cronice de vitamina C prima dată nu apar la suprafaţă. Pe baza mai multor rezultate de cercetare, medicii sunt de acord că, bolile inimii şi ale sistemului vascular, sunt consecinţele directe ale celor două fapte coincidente din păcate, şi anume că, omul este incapabil să producă această substanţă nutritivă în organismul său, şi datorită condiţiilor schimbate de producţie şi de trai, organismul beneficiază de această substanţă într-o cantitate foarte mică.

Vitamina E

În anii 1940, profesorul canadian Evan Shute şi fratele său mai mare, profesorul Wilfrid Shute au utilizat primii vitamina E în tratarea bolilor arterelor coronare. În 1946, chiar şi revista Time a relatat despre activitatea lor. Dar în acele vremuri, medicii considerau că vitaminele trebuie recomandate doar în cazul bolilor deficitare, şi nu pentru tratarea unor boli precum bolile inimii. Aşadar, în timp ce fraţii Shut tratau sute de bolnavi cu vitamina E, majoritatea medicilor considera inutilă această substanţă nutritivă.

Însă în decursul experimentărilor, cercetătorii nu doar că au găsit că vitamina E este un puternic antioxidant, dar au descoperit şi că este antioxidantul primordial al organismului solubil în grăsimi. La începutul anilor 1990, cercetătorii de la Universitatea Harvard au afirmat că, vitamina E reduce semnificativ riscul apariţiei bolilor de inimă şi a infarctului. Punctul decisiv l-a constituit în 1996 publicaţia apărută în revista britanică Lancet, conform căreia, suplimentul cu vitamina E, în doze zilnice de 400-800NE, reduce cu 77% apariţia infarctului. După asta, vitamina E a devenit mijlocul principal de vindecare în practica medicală. Mulţi medici consumă ei înşişi vitamina C, şi o recomandă şi pacienţilor săi.

Diferenţa e mare. Vitamina E sintetică se compune din 8 substanţe, dintre care doar unul coincide cu compuşii vitaminei E naturale. De-a lungul anilor, cercetările au demonstrat că, chiar şi raportat la miligrame, vitamina E naturală este cu 36% mai activ din punct de vedere biologic decât varianta sa sintetică. UI (unitatea internaţională) serveşte la compensarea acestei diferenţe. Dar varianta naturală este şi aşa mai eficientă decât cea sintetică. Conform unui studiu recent publicat, al cărui autor este profesorul Graham W. Burton, cercetătorul Consiliului Naţional al Cercetării vitamina E naturală este absorbită de organism de două ori mai eficient, decât forma sa sintetică. În timpul experimentărilor desfăşurate pe oameni, nivelul vitaminei E naturale a fost de două ori mai mare în organism. Ceea ce înseamnă că, chiar dacă consumăm capsulele conform cantităţii UI, valorificarea vitaminei naturale este cu 66% mai bună. Dacă cumpăraţi vitamina E naturală, primiţi de două ori mai mult la acelaşi preţ.

Mi se interzice să vă spun: consumaţi mai multă vitamine...

Am ales în mod arbitrar cele patru vitamine mai sus prezentate din cele 14 cunoscute. Am ales aceste 4, pentru că în cazul lor, diferenţa între cantităţile oficial recomandate şi cele necesare în realitate este uriaşă. Bineînţeles, situaţia este similară şi în cazul celorlalte vitamine, şi dacă accesaţi pagina www.naturhirek.hu veţi găsi toate vitaminele la un loc.

Eu nu sunt un cercetător şi nici medic. Dar mă interesează enorm acest subiect, şi în ultimii 5 ani am citit cel puţin o mie de publicaţii de specialitate despre vitamine. Dintre acestea veţi găsi aproape 700 în bibliografia de pe pagina www.naturhirek.hu. Afirmaţiile mele de mai sus, sunt doar o însumare a acestor date. În lumina acestui fapt, mă mir în fiecare zi, ca „profesia" descifrează tocmai contrariul din aceste publicaţii, sau chiar neagă aceste rezultate nerentabile, în propriul său interes.

Din păcate, trebuie să spun, că soluţia e în mâinile Dvs. Trebuie să fiţi înţelepţi. Trebuie să ştiţi să decideţi ce este adevărat şi ce fals, dintre două afirmaţii absolut contradictorii. Dar acest lucru nu este atât de complicat.

Şi suntem aici câțiva, care suntem dispuşi să vă ajutăm. :)